Pisica salbatica

Raspândita în tinuturile paduroase din Europa centrala si sudica. La noi este destul de comuna, din Carpatii si Subcarpati pâna la ses, în padurile întinse, dese, linistite, unde se poate adaposti prin scorburi, crapaturile stâncilor, pesteri, uneori vizuini de vulpi. Se hraneste cu vertebrate, de la soareci pâna la iezi de caprioare, vitei de cerb si pasari de tot soiul. Împerecherea prin februarie-martie; dupa 9 saptamâni, pisica naste 3-6 pui, orbi.

Pe gât o pata alba-galbuie. Pe talpa, la marginea externa a degetelor de la picioarele posterioare, cu câte o pata neagra, care se gaseste si la urmasii rezultati din împerecherea pisicii domestice cu cea salbatica. Blana cu peri lungi, la mascul sura sau sura negricioasa, la femela galbuie. Pe frunte 4 dungi negre neparalele; cele mijlocii se prelungesc pe spate si formeaza dupa urechi o dunga în lungul sirei spinarii si pe partea superioara a cozii. De o parte si alta a acestei dungi, un numar de dungi transversale, putin mai întunecate, se îndreapta catre abdomen. Ventral galbena, cu câteva pete negre.

Picioarele galbui pe partea interna, cu dungi negre transversale în afara. Obrajii roscati-galbui. Urechile sure-ruginii în afara si galbene-alburii în interior.