Orginea si raspandirea lupului

Specia Canis lupus L. face parte din ordinul Carnivora, familia Canidae fiind ca şi ursul, răspândit în toată emisfera nordică. Ambele specii s-au adaptat la condiţii ale mediului folosind aceleaşi habitate.

În trecut, lupii erau răspândiţi în tundra arctică, în pădurile temperate şi tropicale, în stepele din Asia şi în semideşerturile Peninsulei Arabe. Lupul a fost mamiferul cel mai răspândit dintre prădători. După domesticirea animalelor, a devenit o specie care a intrat în competiţie cu omul, pentru obţinerea hranei; lupul consuma atât elemente ale faunei sălbatice care constituiau obiectul vânătorii, cât şi animale domestice.

Astfel, la sfârşitul secolului al XVIII-lea lupii au dispărut din Marea Britanie, apoi din Germania, Belgia, Olanda şi Danemarca, iar la începutul secolului XX lupii dispăreau din Franţa şi Elveţia. După 1948 lupii au dispărut parţial şi din S.U.A..
Până în anii 1970 lupii au fost distruşi în Peninsula Scandinavă, Cehia, Ungaria şi Slovenia. Datorită înţelegerii rolului ecologic al lupului în ecosistem, în ultimii ani s-au intreprins măsuri de protecţie al căror rezultat a dus la reapariţia lupului în state ca: Suedia, Norvegia Italia, Franţa, Croaţia, Polonia şi Germania.

Vom prezenta in continuare cateva estimari ale efectivelor de lup in Europa (Ţara/ Mărimea populaţiei):
Albania / 250
Bielorusia / 2000 – 2500
Bosnia – Herţegovina / 400
Bulgaria / 800 – 900
Cehia / 20
Croaţia / 50 – 100
Elveţia / 5
Estonia / 500
Finlanda / 100
Franţa / 50 – 70
Germania / 5
Grecia / 200 – 300
Italia / 400-500
Iugoslavia / 500
Letonia / 900
Lituania / 600
Macedonia / 1000
Moldova / 5
Norvegia / 20 – 25
Polonia / 850
Portugalia / 300 – 400
România / 3000
Slovacia / 350 – 400
Slovenia / 30 – 50
Spania / 1600-2000
Suedia / 50 – 70
Ucraina / 2000
Ungaria / 5

Analizand datele de mai sus rezulta un total de 16.000-17.600 exemplare