Alegerea unui catel sanatos

In alegerea corecta a unui pui trebuie sa urmam mai multi pasi, pentru ca aceasta optiune sa nu fie hazardata si sa conduca la cele mai bune rezultate. Primul lucru care trebuie clarificat este necesitatea pedigree-ului, indiferent de rasa pe care ne-am ales-o. Este important de retinut ca certificatul de origine reprezinta o garantie a valorii puiului atat din punct de vedere anatomic, cat si din punct de vedere al sanatatii. Un pui care provine din genitori radiografiati pentru sold si cot, cu teste PRA (atrofierea progresiva a retinei), cu examene de lucru trecute, are sanse mult mai mari sa ajunga un adult corect, atat din punct de vedere anatomic cat si caracterial. Chiar daca un asemenea pui costa mai mult, pana la varsta maturitatii diferenta nu va mai fi la fel de mare, deoarece costurile esentiale date de hrana, medicatie si educare sunt aceleasi, indiferent daca puiul are pedigree sau nu.
Dupa ce am trecut de acest prim pas, urmeaza sa ne hotaram din ce rasa va face parte puiul. Criteriile care intervin aici sunt statura, necesarul de spatiu si hrana, nevoia zilnica de antrenament si caracterul. Un caine apartinand unei rase de statura medie sau mare va necesita un volum sporit de hrana si un spatiu aferent mai mare, deci implicit si posibilitati financiare crescute. Este foarte important sa ne cunoastem foarte bine pe noi insine deoarece exista rase care, desi de statura mare, nu solicita mult antrenament zilnic, precum si rase eminamente sportive. Exista exemplare apartinand unor asemenea rase care, abandonate in casa, se transforma in adevarati distrugatori, neputand-se acomoda cu singuratatea si plictiseala. De asemenea, este necesar sa cunoastem unde poate fi crescuta rasa respectiva, in casa sau afara, existand rase care nu se pot adapta frigului, dar si altele care nu rezista bine la cald. Pentru a afla toate aceste informatii este bine sa consultam standardele acestor rase sau sa apelam la un specialist. Dupa ce rasa a fost aleasa, este foarte importanta alegerea unui pui din cuibul respectiv. Varsta ideala este cuprinsa intre 6 si 8 saptamani, deoarece intre 4 si 6 saptamani puiul isi stabileste o ierarhie fata de ceilalti frati, iar puiul luat mai devreme din cuib poate avea ulterior greutati in comportamentul fata de alti semeni. Unul dintre testele cele mai des utilizate pentru alegerea puiului din cuib este testul "William Campbell", care cuprinde urmatoarele etape:
Socializarea puiului
Asezandu-ne in genunchi, strigam puii din cuib si observam reactiile lor. Va recomandam sa il alegeti pe cel care vine repede, cu codita ridicata, si eventual se urca cu labutele pe noi sau chiar ne trage de maneca. Un asemenea pui va avea ulterior un caracter dominant, putand fi folosit cu usurinta in dresajul de performanta. Este bine sa evitati un pui care ramane izolat intr-un colt, cu codita intre picioare.
Sensibilitatea ia durere
Pe parcursul dresajului exista diverse situatii in care comportamentul cainelui trebuie corectat, si de aceea este esential ca un caine sa nu fie hipersensibil la durere si sa ierte usor corectia ce i-a fost aplicata. Astfel, prindem intre degete labuta din fata a puiului si il strangem, fara a exagera, din ce in ce mai tare, remarcand reactia lui. O reactie optima se manifesta prin faptul ca, dupa incetarea stransorii, puiul rechemat va reveni la noi cu usurinta, fapt care arata capacitatea lui de iertare. Un adult corectat nu trebuie sa ramana inchistat sau sa considere corectia respectiva ca pe o nenorocire, fugind dupa aceea, ci sa revina cu usurinta la lucru. Daca puiul are o reactie inca din primele secunde de stransoare, acest fapt denota o hipersensibilitate la durere, ceea ce ulterior va dauna in procesul educational.
Dominant sau dominat
Ridicati puiul de la sol cu un brat, urmarindu-i comportamentul. Reactia dorita este de a da din picioare la inceput, dupa care trebuie sa se relaxeze in mana celui care 1-a ridicat (foto 2). Un raspuns agitat continuu este dovada unui caracter deosebit de dominant, care va avea nevoie de un partener pe masura, iar o reactie "inghetata" ne arata un pui pasiv, care cu greu va face fata situatiilor ulterioare de stres.
Aportul
Una dintre cele mai folosite metode in dresajul modern este exploatarea instinctului de vanatoare al cainilor, adica placerea cu care acestia urmaresc diverse obiecte in miscare. Aruncati in fata puilor din cuib o minge de marime mica sau mijlocie. Reactia dorita este sa o urmareasca, sa o apuce in gura si sa o aduca inapoi la dumneavoastra.
Rezistenta ia zgomot
Una din etapele de examinare pentru absolvirea BH-ului ("begleithund" - caine de companie) consta in reactia cainelui fata de zgomotele puternice. De aceea, un pui care se ascunde la zgomotul puternic produs de un obiect metalic pe pardoseala trebuie evitat, ideal fiind ca acesta sa-l urmareasca dupa ce acesta a produs zgomotul, si chiar sa-l ia in gura. Odata decisi asupra rasei si a puiului, vom acorda o atentie deosebita atat calendarului de vaccinari recomandat de medicul veterinar, cat mai ales alimentatiei. Cainele nu trebuie hranit cu mancare preparata in casa, ci numai cu hrana uscata fabricata de o firma de specialitate! Dozarea corecta a tuturor elementelor este absolut necesara cresterii puiului, o hranire deficitara putand cauza deformari ireversibile ale scheletului.

Dacã v-ati hotarât sã achizitionati un catelus ar fi bine sã cunoasteti câteva reguli de bazã care v-ar putea feri de cumpãrarea unui exemplar bolnav sau cu defecte care ulterior v-ar putea crea probleme sau neplãceri.
Este bine sã cumpãrati cãtelul de la crescãtori specializati care vã pot oferi exemplare de bunã calitate cu pedigree (arbore genealogic). Acest pedigree certificã faptul cã din înaintasi valorosi se obtin cãtelusi frumosi, sãnãtosi, fãrã defecte. Desigur cã pretul unui exemplar cu pedigree este mult mai mare decât cel al unuia fãrã.
Dacã veti dori sã cumpãrati un exemplar de la o mamã fãrã pedigree ar fi bine sã cunoasteti ambii pãrinti ai cãtelului ca sã stiti dacã sunt sãnãtosi, bine îngrijiti, vaccinati, deparazitati la zi si cu un temperament echilibrat.
Dupã ce v-ati hotãrât care este cãtelusul pe care doriti sã-l luati ar fi bine sã faceti o vizitã la un cabinet veterinar împreunã cu exemplarul ales, carnetul lui de sãnãtate (dacã existã), iar medicul vã va sfãtui ce aveti de fãcut pe viitor cu cãtelul din punct de vedere medical. Dacã nu aveti posibilitatea sã consultati un medic atunci ar fi bine sã cunoasteti o serie de criterii de alegere:
1. Exemplarul ales sã fie vioi, receptiv la stimuli externi (vede, aude, miroase), preferabil de talie medie (nici cel mai mare, nici cel mai mic)
2. Sexul cãtelului. Nu preferati neapãrat masculii în idea cã nu pot avea pui, iar dvs. sunteti scutiti de complicatii nedorite. Femelele sunt mai docile si mai afectuoase decât masculii si în prezent oprirea cãldurilor este o manoperã de rutinã într-un cabinet veterinar.
3. Vârsta optimã la care se cumpãrã un pui este de 2-3 luni, atunci când cãtelul a fost întãrcat si este deja obisnuit cu alimentatia uscatã (mâncare pentru câini sau mâncare gãtitã).
4. La 2 luni cãtelul ar trebui sã aibã cel putin un vaccin si o deparazitare, dar dacã nu i-au fost încã fãcute asta va prelungi perioada cât va trebui tinut izolat în casã la dvs., pânã îi veti face toatã seria de 2-3 vaccinuri necesare înainte de a fi scos la plimbare pe afarã.
5. Urmãriti dacã are hernie ombilicalã (o umflãturã pe abdomen cât buricul degetului în zona ombilicului). Aceastã hernie nu este o afectiune grea, o multime de cãtei se nasc asa, dar dacã inelul herniar nu se închide pânã la 3-4 luni va trebui operat.
6. Controlati închiderea gurii. Obligatoriu dintii de pe maxilarul superior trebuie sã se închidã în fata celor de pe mandibulã. Defectele de muscãturã nu se pot corecta medical la câini, iar în timp pot provoca afectiuni stomatologice.
7. Ar fi bine sã urmãriti si eventualii pinteni (al cincilea deget de la labele din spate). Ei trebuie amputati cât mai repede cu putintã.
Dupã ce ati cumpãrat cãtelul nu aveti voie sã-l scoateti la plimbare în lesã sau sã-l lãsati în compania altor câini pânã când medicul veterinar nu considerã cã are suficiente vaccinuri care sã-l protejeze de bolile virale cele mai frecvente ale cãteilor.